Frumuseţe exterioară (Partea 2)

A trecut ceva timp de când nu am mai scris pe blog. Astăzi vreau să contnuu gândurile referitor la frumuseţea exterioară.

Am văzut în prima parte pe care am publicat-o pe blog că frumuseţea reginei Vasti pe care a vrut regele să o arate tuturor, s-a uitat aproape într-o clipă, din cauza nesupunerii reginei.  Am vrut să ajung la ideea că o frumuseţe exterioară este într-o strânsă corelare cu interiorul omului. Vasti şi-a pierdut atât faima cât şi poziţia sa din cauza încăpăţânării sale şi a atitudinii sale interioare faţă de soţul său. Probabil că după ce ea a căzut din postura sa de regină, oamenii nu se mai gândeau la ea ca la o femeie frumoasă, ci mai degrabă au rămas cu impresii negative despre această femeie.

Dar istoria continuă şi în scenă apare Estera. Cei ce-l slujeau pe împăratul Ahaşveroş au spus ca să se caute pentru el nişte fete, fecioare şi frumoase. Iar fata care-i va plăcea împăratului să fie în locul lui Vasti. Estera era o fată orfană, nu avea nici mamă nici tată pentru că ei murise. Fata era crescută de către Mardoheu, un văr de-al ei, care o luase de suflet. Biblia spune că „fata era frumoasă la statură şi plăcută la vedere”. Se spune că Estera a fost luată şi ea împreună cu alte fete şi adusă în casa împăratului. Supraveghetorului fetelor i-a plăcut de Estera şi se spune că a pus-o în cea mai frumoasă încăpere din casa femeilor. După un timp de pregătire cu miresme şi uleiuri Estera este adusă în faţa împăratului.  Ahaşveroş a iubit pe Estera mai mult decât pe toate celelate femei şi „ea a căpătat trecere şi iubire înaintea lui….. i-a pus cununa împărătească pe cap şi a făcut-o împărăteasă în locul Vastii.” Mai departe citim despre pericolul care s-a creat asupra tuturor Evreilor din împărăţia lui Ahaşveroş. Estera, fiind ea însăşi Evreică, dă dovadă de înţelepciune şi de fiecare dată capătând trecere înaintea regelui, ajunge să salveze poporul ei. Prin bunătatea, dragostea şi grija sa faţă de cei din poporul său, împărăteasa Estera nu a rămas indiferentă la pericolul care se apropia de toţi Evreii, ci a gasit soluţia potrivită pentru a-l convinge pe împărat şi a-l face să-şi schimbe planurile zămislite de unul din cei mai înalţi slujitori ai săi. Ca rezultat al intervenţiei, insistenţei şi impactului pe care l-a avut Estera asupra împăratului, spre binele poporului său, pentru toţi Iudeii „nu erau decât fericire şi bucurie, veselie şi slavă”. Prin Estera au fost salvaţi mii de Evrei. Frumuseţea ei era împletită cu înţelepciune, credincioşie, supunere şi dragoste. Calităţile interioare au întărit şi au menţinut frumuseţea sa exterioară, şi Estera a rămas pentru totdeauna un model de frumuseţe pentru generaţii viitoare de fete şi femei.

Anunțuri

Lasă un comentariu

Felicitare de Paşte – Hristos a Înviat!

Am primit această frumoasă felicitare de Paşte pe care şi eu doresc să o urez tuturor care vizitează acest blog.

Prin Sfânta Inviere,
A Domnului Hristos ,
S-aveţi în casă pace
Şi-un suflet luminos .
Iar Tainele Divine :
Iubirea şi Speranţa ,
Încrederea ,Lumina,
Să vă-ncălzească viaţa .
De Sfînta Sărbătoare ,
S-aveţi suflet curat ,
Si-un-
UN PAŞTE LUMINAT!


Lasă un comentariu

Frumuseţe exterioară (Partea 1)

După o iarnă atât de luuuungă  a venit în sfârşit primăvara multaşteptată! Deoarece acest anotimp ne trezeşte la viaţă prin razele calde şi luminoase ale soarelui, şi deoarece totul în natură capătă iarăşi viaţă, noi ca şi fiinţe umane încercăm să ne împrospătăm exteriorul ca să arătăm cât mai frumos  posibil în acest anotimp înviorător. De aceea aşi vrea azi să abordez subiectul frumuseţii exterioare – un aspect atât de accentuat de noi, oamenii.

Încă din adolescenţă fetele încearcă să imite o stea de televiziune, sau cinema, un model de fashion sau pe eroina principală a unui roman, ori chiar pe cea mai preferată profesoară de liceu. Aceasta este o perioadă de transformare atât în mentalitate cât şi în fizic. Pe cine încercăm să imităm ne-a produs un anumit impact în viaţa noastră chiar dacă acea persoană nu este reală sau foarte aproape de noi. În special toţi sunt încântaţi de oamenii frumoşi în exterior. Cred că, Dumnezeu creând-o pe Eva, i-a dat o frumuseţe nemaipomenită. Dar cred că El nu a avut intenţie doar pentru Eva de a o crea frumoasă. Sunt sigură că fiecare femeie a fost creată la fel de frumoasă ca şi Eva. Dar de ce totuşi nu rămânem la frumuseţea aceea iniţială? Este o întrebare bună…  Gândindu-mă la un exemplu real şi viu, mi-a venit în minte istoria Esterei despre care este scris în Biblie la cartea cu acelaşi nume, Estera. Însă până a ajunge la împărăteasa Estera vreau să spun ceva despre regina anterioară, Vasti. Această regină cu numele Vasti, era soţia regelui Ahaşveroş, care domnea de la India până în Etiopia. Se spune că el era foarte vestit având o slavă mare pe lângă toate bogăţiile sale nemărginite.  Fiind bogat el era totodată şi darnic, ne se spune. Odată când împăratul Ahaşveroş a dat un ospăţ întregului popor din capitală, împărăteasa Vasti a făcut şi ea la fel pentru toate femeile. Îmi imaginez că a fost un party destul de vesel. Dar în a şaptea zi când inima regelui „era veselă de vin” a poruncit slugilor sale să aducă în faţa lui pe regina Vasti „cu cununa împărătească, pentru ca să arate frumuseţa ei popoarelor şi mai marelor săi, căci era frumoasă la chip.” Ce credeţi?  Împărăteasa s-a sculat îndată şi i-a urmat pe slugile împăratului ca să se înfăţişeze înaintea lui în toată frumuseţa sa.  Oh, nu. Nu a fost aşa. Biblia ne spune că „Vasti nu a vrut să vină, când a primit prin fameni porunca împăratului.” (evidenţierea este a mea) Împăratul desigur s-a supărat foarte tare, după care el s-a sfătuit cu şapte domnitori înţelepţi ai Persiei şi Mediei care erau pe lîngă împărat sub stăpânirea sa şi i-a întrebat ce să facă. Unul din ei i-a răspuns: „Nu numai faţă de împărat s-a purtat rău împărăteasa Vasti; ci şi faţă de toţi domnitorii şi de toate popoarele care sunt în ţinuturle împăratului Ahaşveroş. Căci fapta împărătesei va ajunge la cunoştinţa tuturor femeilor, şi le va face să-şi nesocotească bărbaţii. Ele vor zive: ”împăratul Ahaşveroş a poruncit să i se aducă înainte împărăteasa Vasti, şi ea nu s-a dus.” Şi din ziua aceasta crăiesele Persiei şi Mediei, care vor afla de fapta împărătesei, vor vorbi tot aşa tuturor căpeteniilor împăratului: de aici va veni mult dispreţ şi mânie…” Înţelepţii i-au propus regelui o soluţie care nu i-a subminat autoritatea sa de rege, iar în locul Vastei să se dea „vrednicia de împărăteasă alteia mai bună decât ea”. Ce s-a făcut cu frumuseţa reginei Vasti? S-a uitat într-o clipă. Şi nu doar atât. Vasti a fost înlăturată de pe tronul de regină. Onoarea ei s-a diminuat şi istoria nu ne mai vorbeşte despre ea. Ne putem imagina mai multe ce s-a întâmplat. Sunt sigură că a avut un sfârşit destul de trist. Ca rezultat al integrităţii lui Ahaşveroş toate femeile vor da cinste bărbaţilor lor în urma deciziei sale. Se mai spune că regele, după ce şi-a potolit mânia, s-a gândit la Vasti şi la ce făcuse ea, şi la hotărârea luată cu privire la ea. Îmi place mult că Biblia ne menţionează acest lucru pe lângă alte calităţi frumoase ale împăratului. Cred că nu a reacţionat din impulsivitate luând o decizie pripită, ci totuşi a meditat asupra acestei întâmplări şi ca rege a dat dovadă de înţelepciune şi integritate.   (Va urma)

Lasă un comentariu

Frumoasă

(De Bethany Dillon)

Am fost atât de unică, acum însă am un gol în mine,

Contez pe makiaj, ca să-mi acopere totul.

Plâng până ce adorm,

Fiindcă nu mă pot stăpâni.

Am crezut că voi fi puternică,

Însă sunt doborâtă.

Aude cineva plânsul meu?

Căci mor pentru o viaţă nouă.

Vreau să fiu frumoasă

Să te las să rămâi în veneraţie,

Priveşte în adâncul inimii mele

Şi rămâi uimit.

Vreau să te aud zicând

Că cine eu sunt este destul.

Doar că vreau să fiu vrednică

de dragoste

Şi frumoasă.

Uneori îmi doresc să fiu altcineva

decât cine sunt,

Luptându-mă să fac oglinda fericită,

Încercând să găsesc ceea ce lipseşte.

Nu mă vei ajuta oare

înapoi spre glorie?

Vreau să fiu frumoasă

Să te las să rămâi în veneraţie,

Priveşte în adâncul inimii mele

Şi rămâi uimit.

Vreau să te aud zicând

Că cine eu sunt este destul

Doar că vreau să fiu vrednică

de dragoste,

Şi frumoasă.

Tu  mă faci frumoasă,

Mă faci să stau în uimire

Tu pătrunzi în adâncul inimii mele

Si eu sunt uimită

Îmi place să te aud zicând

Că cine eu sunt este destul.

Tu mă faci vrednică de dragoste,

Şi frumoasă.

Tu mă faci vrednică de dragoste

Şi frumoasă.

Frumoasă…

(Traducere – Olga Ieşeanu)

…Dacă aţi înţeles, Dumnezeu este Acela care ne face frumoase, vrednice de dragoste, şi ne spune că cine suntem, este destul…

Lasă un comentariu

Învaţă de la Viaţă

Citind aceste zile biografia unei tinere cunoscute de mine, am rămas adânc impresionată de atitudinea ei pozitivă şi de lucrurile pe care ea le-a învăţat de la viaţa sa nu foarte lungă şi nu atât de uşoară. Cred că istoria ei ne învaţă şi pe noi multe şi nu mai lasă loc de alte comentarii, însă vreau să mai adaug că în aceste zile care ne apropiem de sărbătoarea femeilor, să ne aducem aminte de mamele noastre şi să le cinstim, să le iubim, şi să mulţumim lui Dumnezeu pentru că ne-a dat o mamă. Iar pentru femeile şi fetele care nu au o mamă, le aduc aminte ca Dumnezeu înlocuieşte lipsa unui părinte. La Isaia 49:15 „Poate o femeie să uite copilul pe care-l alăptează, şi să n-aibă milă de rodul pintecelui ei? Dar chiar dacă l-ar uita, totuşi Eu nu te voi uita cu nici un chip”, zice Domnul Dumnezeu.

„Mă numesc Olivia şi am 16 ani. Sunt o fire timidă dar încrezută în sine. Nu mi-a fost deloc uşor, am înaintat timid doar cu Dumnezeu în suflet. Am urcat sute de trepte şi am mers doar înainte. Am căzut de multe ori dar Dumnezeu mi-a dat putere şi curaj pentru a mă ridica. Aşi vrea să vă povestesc despre familia mea. Părinţii mei s-au cunoscut la gara feroviară pe când mama fusese izgonită de acasă de către bunica. După ce s-au căsătorit părinţii mei, am apărut eu pe lume. Tatăl lucra dar mama mă creştea. Când aveam doi ani şi jumătate tatăl meu a hotărât să plece peste hotare deoarece unde el muncea nu era plătiti destul.  Trecuse  jumate de an de la plecarea lui şi noi nu aveam nici o veste de la el. Mama a decis t să plecăm la bunica. Eu nu puteam să nu fiu de acord deoarece eram mică, iar deseori după plecarea tatălui eram bătută rău de mama. Când am ajuns la bunica ea nu era prea dornică să ne primească. În schimb, bunelul era foarte bun şi ne-a primit. Domnul totuşi ne-a purtat de grijă. Mama şi bunica nu erau în bună înţelegere, mereu erau certuri între ele şi chiar uneori se băteau. Deseori împreună cu mama eram nevoite să dormim în câmp, sub garduri sau oriunde afară. Deseori eram flămândă şi bolnavă. Odată ajunsă în spital, nu mai eram vizitată de nimeni.  Însă întoarsă acasă după acele zile de spital am aflat că mama avea un prieten nou iar apoi urma  să am şi un frăţior. După ce a apărut şi fratele meu pe lume, rămâneam iarăşi fără grija nimănui, mama fiind plecată de acasă foarte des. Odata când aveam patru ani, mama ne-a spus că trebuie să plece să facă anumite documente şi că se va întoarce curând.  A plecat şi ne-a lăsat pe mine şi pe frăţiorul meu amărâţi şi cu ochii plini de lacrimi. Nu după mult timp de la plecarea mamei a decedat şi bunelul, iar noi am rămas doar cu bunica. Ea mereu era ocupată cu lucrul şi nu ne atrăgea atenţie. Când pleca de acasă ea ne încuia pe mine şi pe fratele meu pentru ziua întreagă . Fratele meu de un an şi jumate plângea, eu nici nu ştiam ce să fac. Domnul mă ocrotea şi mereu era cu mine.  Odată când bunica a plecat de acasă, eu cu verişoara mea am plecat la căpşune. Când bunica s-a întors m-a găsit şi m-a apucat de păr şi a început să lovească în mine ca într-un câine până ce eram toată roşie şi plină de vânătăi. Altă dată când eram un pic mai mare, după ce mi-a tras iarăşi o bătaie, bunica a plecat, iar eu cu fratele iarăşi am rămas încuiaţi în casă singuri. Frăţiorul meu a adormit iar pe  mine m-a apucat un dor nebun după părinţi. Am început să plâng tare şi amarnic şi astfel a apărut primul meu cântec „De ce m-ai părăsit mămică  dragă”. La uşă stătea mătuşa mea şi asculta şi plângea împreună cu mine. Niciodată n-am să-i uit pe părinţii mei. Ştiu ce înseamnă lipsa lor şi când nu te iubesc  alţii, în deosebi rudele. Dumnezeu însă mă iubeşte, El îmi înţelege durerile.

Vecinii noştri au observat situaţia noastră, au sunat la orfelinat şi nu după mult timp a venit cineva şi ne-a dus acolo. Pe tot parcursul şederii noastre la orfelinat nu am fost vizitaţi de rude. Însă mereu mă împăcam cu gândul că părinţii o să  vină, acuş vor intra pe uşă şi le voi sări în braţe de bucurie. Dar anii au trecut şi aşteptarea a fost zădarnică. Seara deseori îmi plăcea să privesc stelele, mă rugam apoi adormeam. Odată noaptea am visat pe mama şi tatăl meu. Atunci m-am sculat din pat şi am alergat la uşă însă nimeni nu era acolo. Am început să plâng iarăşi căci a fost un singur vis dezamăgitor. Mereu am visat la o familie, la părinţi, oricum ar fi ei, buni sau răi, săraci sau bogaţi. Totuşi, eu îi voi iubi foarte mult. Unii copii nu sînt mulţumitori de părinţii lor, şi îmi pare foarte rău că nu-şi dau seama ce fac. Ei nu ştiu cât este de trist fără mamă şi fără tată. Nu ştiu ce e suferinţa, nu ştiu ce e greautatea. Nu sunt mulţumiţi de ceea ce le-a oferit Dumnezeu.  Bunica mereu mă infliuenţează spunându-mi că dacă va reveni mama sau tata să nu-i iert, să-i alung, să-i pedepsesc. Dar eu întotdeauna nu am fost de acord şi am zis: „Nu! Ei mi-au dat viaţă. Este cine să-i judece… Dumnezeu. Eu cine sunt? Eu îi iubesc şi îi iert. Numai să vină înapoi la noi.” Am învăţat să-mi iubesc părinţii aşa cum sînt ei. Domnul are grijă de fiecare şi El face minuni. Acum mi-a oferit un loc unde să stau, un cămin unde sunt înonjurată de oameni iubitori care se roagă pentru mine şi au grijă de mine. Am de toate datorită lor, şi am posibilitatea să-mi continui studiile. Nu pot să spun că Dumnezeu nu există, că nu face minuni. M-am convins de multe ori că Domnul este şi lucrează cu mine. Domnul să vă binecuvânteze pentru binele care îl faceţi pentru mine. Pe pământ întâlnim lacrimi şi durere, dar în cer vom uita de toate acestea, de tot ce am suferit şi vom fi mereu alături de Isus.”

Comments (1)

Contradicţie vs. Împlinire

Ajungi uneori să nu te înţelegi pe tine însuţi?

Eu – da.

Am întâlnit femei, eu fiind una printre ele, care trăiesc în contradicţie cu ele însele. Femeile de secole au experimentat multe în această viaţă. Au ajuns până acolo că au imitat până şi pe bărbaţi!  Realizările femeilor au întrecut în unele privinţe pe cele ale bărbaţilor! Practic, în orice domeniu profesional oricât de dificil şi complex nu ar fi el, se numeră şi femei. Dar aceleaşi femei ajung să fie în contradicţie cu sine. Ele încearcă o facultate, apoi alta si la un moment ajung să-şi dea seama că nu le place sau nu înţeleg dacă e pentru ele sau nu. Le place un anotimp, apoi altul, o culoare, apoi alta. De multe ori mă întreb dacă femeile sunt fericite în ceea ce fac sau activează. Care este motivaţia lor să realizeze ceva mare în plan profesional? Făcând o analiză a unor comentarii la un articol despre femeile implicate în servicii am constatat ca majoritate femeilor dacă nu chiar toate erau nemulţumite de faptul ca au ieşit pe câmpul de muncă. Dorinţa lor era să îngrijească de copiii lor şi să caute de treburile casei. Probabil dacă nu sunt copii acest sentiment nu există, însă pentru femeile cu copii, el a existat mereu, chiar dacă noi îl negăm. Femeia se află într-o contradicţie cu ea însuşi dacă încă nu a înţeles care este scopul ei. Este necesar să ne înţelegem rolul nostru, în primul rând în familie, apoi în societate. Dacă femeia îşi găseşte împlinirea în familia ei, atunci cred că a obţinut cea mai mare realizare.

Lasă un comentariu

Noiembrie 10, 2009

Salutare! 🙂 Pics 2009-fall.1.2 018
A trecut un timp îndelungat de când nu am mai scris pe blogul meu. Am avut mai multe motive, dar care, desigur, nu sunt nişte scuze. Mai întâi de toate, serviciul nou m-a lăsat cu o disponibilitate de timp mai scurtă, apoi, slujba mea de soţie, mamă şi alte activităţi au fost o prioritate. Cu siguranţă nu am lăsat scrisul de o parte. Am încercat să scriu cu stiloul în jurnalul meu, în jurnalul lui David (adică înregistrez anumite constatări, expresii, etc. ale copilaşului nostru de aprox. 3 ani), sau alcătuiesc scrisori de serviciu. Cert este faptul că nici o zi aproape nu trece fără ca să scriu.
Să trec, aşa dar, la câteva lucruri pe care le-am experimentat recent. Ştiu că la majoritatea dintre noi, femeile, nu le place frigul. Mie cu siguranţă nu-mi place să-mi fie frig. Am auzit foarte multe constatări de acestea de la prietenele sau cunoscutele mele. Pe bărbaţi nu prea îi auzi vorbind despre frig, sau că le este frig. Chiar dacă şi le este frig, ei mai degrabă vorbesc despre politică, sport, serviciu. Însă noi, femeile, legăm orice situaţie din viaţă cu ceea ce noi simţim. De exemplu, simţim frigul de afară şi îndată facem legătura cu ce vom plăti gazul, sau cu ce ne vom îmbrăca, sau cum vom şofa pe un drum înzăpezit….  Şi la fel cu alte simţăminte sau sentimente. Şi dacă continuăm să facem aceste legături între ceea ce simţim noi şi ceea ce se petrece în jur, uneori ajungem chiar într-o prăpastie. Am în vedere o prăpastie emoţională. Dar a nu-ţi place să-ţi fie frig nu înseamnă că frigul care este afară aduce doar sentimente negative, simţăminte neplăcute sau creează situaţii de risc şi favorizează activitatea viruşilor. Veţi zice, posibil, că atunci când eram mici ne plăcea iarna cu zăpada strălucitoare şi săniuşul vesel cu prietenii şi colegii…. eram micuţe şi nu conştientizam situaţiile mai dificile, şi nici chiar frigul, însă acuuuuum E ALTCEVA. Percepem lumea diferit. Dar aceasta nu înseamnă că iarna e mai rece sau diferită. Percepţia noastră s-a schimbat. Eu uneori ajung să văd lucrurile doar în negru. Dar aceasta iarăşi, nu înseamnă că totul este în negru. Un timp destul de îndelungat nu-mi plăcea toamna şi posibil că şi iarna, în special când se topea zăpada şi peste tot era noroi încât nici nu doream să ies din casă. Nu-mi plăcea să-mi fie frig, să stau în frig, şi de-aceea nu-mi plăcea anotimpul rece! Însă peste un timp Dumnezeu mi-a deschis ochii la lucrurile frumoase, care existau în jur chiar dacă îmi era frig. Am început să observ cum se schimbau culorile pădurii din verde în auriu, portocaliu şi roşu. Am început să observ că însăşi umbra de la soare era diferită pe timp de toamnă de cea din vară, şi am văzut un lucru neobişnuit în aceasta.  Am început să observ că răsăritul soarelui de toamnă era mai jos decât cel de vară, iar asfinţitul avea şi el specificul său – nu doream să scap pe neobservate nici unul nici altul. Am mai observat culorile portocalii ale bostanelor din grădini, precum şi câmpurile cu felurite roade de care avem nevoie. Am început să observ cum înfloresc crizantemele anume atunci când este mai frig! (aţi ştiut de aceasta? eu – nu!) Am început să observ că anume de Crăciun înfloreşte poinsetia, Floarea Crăciunului sau Steaua din Betleem i se mai zice. Vedeţi în poza de mai jos.
220px-Poinsettia_thumbnail
 De asemenea, mi-am reînnoit bucuria şi plăcerea în timpul înzăpezit, cu soare sau fără, cu gheaţă sau fără, chiar şi negura pe timpul rece am început să o percep diferit. Ce să mai spun?  Îmi place şuieratul vântului năpraznic care se aude prin hornul de la casă şi care ne ţine în căminele noastre ca să mai petrecem timp cu cei dragi la un ceai, sau o cafea cu istorioare hazlii. Şi nu în cele din urmă, acest anotimp rece îmi aduce aminte de naşterea lui Isus Cristos – o sărbătoare plină de semnificaţie şi bucurii.
Aşi continua lista şi sunt sigură că avem ce învăţa din acest anotimp rece, dar plin de emoţii pozitive, amintiri plăcute, şi clipe de neuitat cu cei dragi. În toate acestea Îl văd pe Dumnezeu creativ, extraordinar, unic, frumos, înţelept, dornic să ne facă fericite în viaţa care o trăim.       
Pics 2009-fall.1.2 059        
 Pics 2009-fall.1.2 066
 
IMG_0713     
      
   Pics 2009-fall 016
(poze făcute de mine în momente de admiraţie a naturii, cu excepţia celei cu floarea de poinseteia)
Cu drag,
Olga

Comments (3)

Older Posts »